Bucătăria grecească

Geografie culinară

Grecia este patria soarelui orbitor, a marii incantatoare si a sutelor de retete de mancare, un mosaic de arome, care satisfac intodeauna simturile celui care le gusta. Unul dintre vechii zei greci este Zeus-Xenios (ospitalierul). Ospitalitatea continua sa fie una din principalele virtuti ale grecilor. Oriunde mergi, pe continent sau in insule, esti intampinat nu ca un strain, ci ca un oaspete si un prieten. Cateodata esti invitat sa intri intr-o casa taraneasca si sa ti se ofere o ceasca de cafea sau un ouzo sau, simplu, cel mai bun pentru un adevarat grec, un pahar de apa rece. Cand esti in vizita, gazda iti va oferi cateva bomboane sau dulciuri glyco, prajitura, gem sau loukoumi (rahat turcesc). Daca accepti gemul sau loukoumi, urmeaza paharul de apa si urarea Iss ighian sas (in sanatatea dumneavoastra).

Gastronomia greceasca se poate lauda cu o abundenta de preparate sanatoase, bazate pe o mare varietate de produse vegetale si animale. Foarte condimentate si foarte grase, preparatele au un gust aparte, un parfum si o savoare, toate unice.

Carnea de porc (chirino), uneori nedigestibila in climatul grecesc, nu este foarte apreciata. Ca o consecinta a numarului mic de cirezi, carnea de vaca si vitel nu este deservita.

Carnea de oaie (arni) si de miel (arnaki) se mananca sub forma de specialitati: miel a la palikari, fript la protap, kokkinisto preparat cu sos de tomate, ton fournou la cuptor (cu lamaie). Calatorii interesati de preparate internationale pot incerca kokoretsi (maruntaie taiate oblic, garnisite cu bucati de carne sau rinichi si legate in intestine de miel), sonvlakia (bucati de carne la gratar) si dolmas (orez si carne tocata, impachetate in foi de vita de vie). Maghiritsa este o supa servita in mod traditional dupa serviciul religios de Inviere, preparata cu ficat de miel, orez si plante medicinale, intr-un sos avgholemono (ou si lamaie).

Pestele la gratar sau prajit este delicios. Grecii mananca foarte mult caracatita si calamareti, sepii mici cat degetul, prajite in ulei. Este placut sa servesti peste la unul din numeroasele restaurante mici de la mare. Meze sunt gustari servite ca aperitiv, cu ouzo. Sunt bucati de ficat prajit in ulei (sikotakia), oua foarte tari taiate in bucati mici, sardine, masline, salata de icre (taramosalata). Aceste aperitive sunt servite deseori pe scobitori sau pe felii mici de paine. Branza greceasca este servita in timpul sau dupa masa. Este folosita in salate si tarte sarate. Exista o mare varietate de branzeturi: feta (branza obisnuita, cea mai fainoasa), myzithra (branza de oaie moale si alba), manouri (moale, nesarata, servita la felul doi), kasseri (ca o smantana dulce), graviera (svaiter) si kephalotyri (foarte sarata, tare, poate fi utilizata ca parmezan).

Uleiul de masline este folosit abundent si se regaseste intr-o paleta mare de preparate. Toate meniurile contin astfel de mancaruri, ladhera, preparate cu fasole, ou, verdeturi, rosii. Acestea sunt ieftine si au un rol important in dieta. La final se servesc dulciuri: bomboane sau baklava, kourabies (prajitura cu alune), briose si fructe: struguri, pepeni.

Apa rece (nero krio) este considerata cea mai apreciata delicatesa, iar grecii pot distinge calitatile apei in functie de izvor. Vinul (krassi) nu este servit prea des si cand este degustat, e diluat cu apa. Sunt doua varietati: rasinat (pentru conservare) si nerasinat. Vinul local este retzina, alb cu adaos de rasina de pin si diverse ierburi, din a caror combinare rezulta un gust si un miros deosebit, de rasina, sacaz si ienupar.

Berea greceasca este de o calitate exceptionala si este cea mai apreciata in Europa. Grecii consuma insa si lichior: ouzo, usor, servit ca aperitiv, masticha, bautura foarte tare, si raki (rachiu), apa vietii. Toate acestea sunt fara culoare, dar cand sunt diluate cu apa capata culoarea norilor. Cateva coniacuri grecesti sunt si ele bine apreciate, ca si visinada.

In general, pranzul nu se serveste inainte de ora 13, iar cina nu inainte de orele 20-21 sau poate chiar mai tarziu. In restaurante, un rol important il are baiatul de bacsis (mikri) care asista chelnerul. Bacsisul este intre una si cinci drahme, in functie de nota de plata. Restaurantele (estiatorion) se disting de taverne prin constructie, aranjament si numarul de preparate. In taverna sa servesc cateva specialitati preparate de proprietar insusi, la mese mari, cu banci in jur, musaca si kebab sau mai mult, miel, mezes, ciorba a la grec sau avgolemoni si apoi glikismata, dulciuri cu susan, must, miere.

Cafeaua joaca un rol important in viata sociala a grecilor. Strainii sunt tentati sa spuna ca din clientela fac parte oameni care nu au nimic mai bun de facut decat sa stea acolo, dar se insala, pentru ca aici se incheie multe afaceri, iar cele mai fierbinti stiri, politice si economice, se discuta tot aici. Cafeaua se prepara in diverse feluri, ritul kafelaki fiind complicat. Cea mai tare cafea, variglyco, este preparata din parti egale de cafea si zahar (nu e fiarta). Exista si un alt tip, glyki vrasto, care este dulce si fiarta, apoi metrio (mediu), care este si mai slaba si mai amara si sketo, fara zahar.

Din Geografie culinară

17.12.2011

Bucataria belgiana

Citeşte mai departe →

17.12.2011

Bucătăria franceză

Citeşte mai departe →

17.12.2011

Bucătăria nordică

Citeşte mai departe →

Comentarii

Pentru această acțiune
trebuie să fii logat!

Login With Facebook